Obligațiuni: cum funcționează, tipuri și cum să beneficiezi corect de eficiența unor astfel de instrumente financiare

Știai că adăugarea de obligațiuni în buzunarul de investiții poate forma un portofoliu amănunțit, diversificat și echilibrat cu scopul de a spori capitalul firmei? Deși piața de obligațiuni în România nu este foarte expusă domeniului public sunt multe companii care investesc în domeniul obligațiunilor datorită ușurinței cu care pot fi utilizate. Pentru o înțelegere amplă a acestui fenomen vom detalia tot ce trebuie să știi despre obligațiuni și cum funcționează ele pe teritoriul țării noastre.

Cuprins:

1. Obligațiuni: ce sunt, scurtă definiție și mod de funcționare
2. Obligațiuni: tipuri și clasificări
3. Obligațiuni - riscuri de luat în considerare

1. Obligațiuni: ce sunt, scurtă definiție și mod de funcționare

Obligațiunile sunt una dintre metodele principale prin care guvernele și corporațiile strâng capital și joacă un rol vital în sistemul financiar la nivel global. În esență, obligațiunile sunt împrumuturi care funcționează pe termen mediu sau lung, emise de guverne sau firme, prin care emitentul se angajează să returneze o sumă de bani investitorilor, într-un anumit interval de timp, la o rată a dobânzii fixă sau variabilă. De aceea, cumpărarea unei obligațiuni reprezintă un contract prin care investitorul împrumută bani emitentului în schimbul unui angajament de a plăti dobânzi periodice, numite în mod tradițional cupon, și de a returna valoarea principală la data scadență. Astfel, obligațiunile sunt mai puțin riscante decât acțiunile, deoarece obligațiile de plată sunt clare și prestabilite, iar rezultatul final se observă pe termen mediu și lung. De asemenea, obligațiunile sunt diverse și au structuri diferite ceea ce permite investitorilor să aleagă titluri de obligațiuni care se mulează pe obiectivele lor financiare.

În țara noastră, obligațiunile de stat, numite și titluri de stat atestă datoria publică a Ministerului Economiei și Finanțelor, atât pe termen scurt și mediu (de la 1 la 5 ani), cât și pe termen lung (mai mult de 5 ani). Întotdeauna bonurile vor fi certificate de trezoreria națională, iar obligațiunile vor fi emise în RON sau valută, atât sub formă materială, adică pe hârtie, cât și sub formă dematerializată, prin înscriere într-un cont.

Obligațiunile cuprind trei aspecte esențiale, și anume:

• emisiune de obligațiune: obligațiunea este întotdeauna emisă de o entitate care împrumută fonduri. În această împrejurare este emisă o valoare nominală, dobânda sau rata cuponului și data la care trebuie să fie împrumutul rambursat (dată scadentă)
• cuponul care reprezintă rată fixă ​​a dobânzii bazată pe valoarea nominală a obligațiunii
• scadența care poate să ajungă în România până la 30 de ani

2. Obligațiuni: tipuri și clasificări

Obligațiunile sunt clasificate în funcție de mai mulți factori, precum: modalitățile de rambursare, durata și emitentul. În funcție de aceste specificații, se pot identifica următoarele tipuri de obligațiuni:

Obligațiunile guvernamentale sau de stat care se împart în trei categorii de titluri, după cum urmează:

1. Obligațiuni suverane (datoria suvernă): sunt obligațiuni pe termen lung emise de guverne, care pot fi denominate în monedă locală sau în valută străină
2. Titluri de stat: În țara noastră, guvernul emite titluri de stat pe termen scurt (sub 1 an), mediu (1-5 ani) sau lung (peste 5 ani). Ele sunt vândute prin licitații organizate numai de Ministerul Finanțelor și pot fi achiziționate de organizații financiare sau persoane fizice
3. Bonduri de trezorerie au scadență de maxim un an

Obligațiunile de stat sunt cele mai utilizate în țara noastră și sunt adesea folosite pentru a finanța deficitele bugetare sau pentru a refinanța datoria publică.

Obligațiunile corporative

Firmele românești emit obligațiuni pentru a primi finanțări externe care le vor permite apoi să dezvolte linii noi de produse, să-și dezvolte operațiunile deja stabilite, iar la nevoie să primească refinanțarea datoriilor existente. Din păcate, astfel de obligațiuni solicită dobândă mult mai mare decât cele guvernamentale, întrucât și riscul este mai notabil. Acestea la rândul lor se împart în două categorii:

1. Obligațiuni corporative de tip „junk‟ care sunt emise de firme rau-platnice, cu un rating scăzut. De ce? Pentru că riscul pe care investitorii și-l asumă este foarte mare, de aceea și dobânzile oferite cresc simțitor
2. Obligațiunile corporative de investiții sunt emise de firme cu un rating foarte bun și care au un buzunar financiar puternic. Astfel, dobânzile sunt mici pentru că riscul de neplată este redus.

Obligațiunile municipale

Acestea sunt atrăgătoare pentru investitori străini și sunt emise de autoritățile publice locale cu scopuri diverse precum: finanțarea unui nou proiect de investiii publice (construcția de grădinițe, școli, creșe, etc), finanțarea reparării și întreținerii unor active deținute de emitent (reamenajarea spitalului municipal, repararea de străzi, poduri etc) sau refinanțarea unei obligațiuni municipale deja aflată în circulație, inclusiv refinanțarea unui credit rapid cu scopul de a reduce costurile sau de a prelungi termenul de rambursare.

Obligațiunile verzi

La începutul anului 2024, România s-a aflat la prima sa emisiune de obligațiuni verzi, create special pentru finanțarea proiectelor care protejează mediul ambiant și luptă pentru combaterea schimbărilor climatice.

Obligațiuni convertibile

Acestea sunt un tip de obligațiuni care pot fi convertite în acțiuni ale firmei emitente la o anumită dată sau conform unor condiții predeterminate. Astfel de obligațiuni sunt atractive pentru antreprenorii care doresc să beneficieze atât de stabilitatea unui instrument cu venit fix, cât și de potențialul de creștere al acțiunilor companiei.

Obligațiuni indexate la inflație

În România, Ministerul Finanțelor Publice a lansat în anii recenți obligațiuni indexate la inflație pentru populație cu valoare nominală care se ajustează în funcție de inflație.

Obligațiuni internaționale

Aceste sunt emise de o altă țară și sunt evident, denominate într-o monedă diferită de cea a României.

Obligațiunile ipotecare

Acestea sunt garantate printr-un grup de credite ipotecare. Atunci când are loc cumpărarea acestui tip de obligațiuni, investitorii primesc o parte din plățile ipotecare efectuate de proprietari. De altfel, sunt considerate relativ sigure, deși pot varia în funcție de calitatea creditelor ipotecare subiacente.

3. Obligațiuni - riscuri de luat în considerare

Obligațiunile românești sunt influențate de mai mulți factori, inclusiv ratele dobânzilor stabilite de BNR, inflația și condițiile socio-economice la nivel național și internațional. De aceea, prețul unei obligațiuni se mișcă în sensul invers ratelor dobânzii. De obicei, dacă ratele dobânzilor cresc, prețul obligațiunilor existente scade, deoarece obligațiunile noi vor oferi rate mai mari ale cuponului, făcând ca celei vechi să nu mai fie așa de atractive. În schimb, dacă ratele dobânzilor scad, valoarea obligațiunilor existente o să crească simțitor pentru că și plățile cupoanelor se stabilizează.

Totuși, ține cont că ratele dobânzilor la obligațiunile românești sunt în strânsă legătură cu așteptările inflaționiste și depind mult de mediul economic al țării. De exemplu, în perioadele de inflație ridicată, Banca Centrală poate crește ratele dobânzilor cu scopul de a minimiza prețurilor în continuă creștere. Evident că acest lucru va afecta randamentul obligațiunilor.

De când România a aderat la Uniunea Europeană piața de obligațiuni din țara noastră este reglementată de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și Banca Națională a României (BNR), care cooperează pentru asigurarea transparenței și protejează investitorii, astfel încât să stimuleze creșterea pieței. Acestea funcționează pe cele două piețe financiare:

• Piața primară: Guvernul României emite obligațiuni prin licitații organizate de Ministerul Finanțelor. Acestea sunt deschise unei game largi de investitori, de la dănci, fonduri de pensii, la companii de asigurări sau investitori individuali. De altfel, procesul de licitație este destul de competitiv, iar obligațiunile sunt alocate pe baza ofertelor depuse de participanți.
• Piața secundara: Obligațiunile din țara noastră pot fi tranzacționate pe piața secundară unde investitorii cumpără sai vând obligațiuni înainte de scadență. În ultimul deceniu, lichiditățile pe piața secundară a obligațiunilor românești a cunoscut o îmbunătățire, mai ales odată cu extinderea obligațiunilor internaționale.

Investiția în obligațiuni este considerată de specialiștii financiari mai sigură decât investiția în acțiuni. Cu toate astea, nu este lipsită de riscuri, și anume:

1. Riscul de inflație Inflația erodează puterea de cumpărare a obligațiuni, acesta este de altfel un lucru recunoscut peste tot în lume. Astfel, dacă inflația crește brusc, plățile la dobândă fixă ​​dintr-o obligațiune pot deveni mai puțin valoroase. Cum volatilitatea inflației este o realitate cauzată de mișcările socio-economice la nivel mondial, și riscul devine mai serios.
2. Riscul ratei dobânzii Valoarea de piață a obligațiunilor se poate modifica, în special pentru obligațiunile pe termen lung atunci când ratele dobânzii fluctuează.
3. Riscul de credit Acesta este riscul ca emitentul de obligațiuni să nu plătească dobânda. Astfel, pentru obligațiunile de stat, în țara noastră riscul este minim în România, dar corporațiile mici și mijlocii nu sunt puse la adăpost de pericol, deoarece ele funcționează prin intermediul obligațiunilor corporative.

În concluzie, piața de obligațiuni este complexă, are beneficii dar și riscuri pe măsură. Oricine poate deveni investitor dacă înțelege cum funcționează și stăpânește sistemul financiar al obligațiunilor din România.