Faliment personal - ce trebuie să știi despre insolvența persoanei fizice în România

Te confrunți cu dificultăți financiare și te simți copleșit de datorii? În acest articol, vei descoperi tot ce trebuie să știi despre falimentul personal și insolvența persoanei fizice în România. Vom explora cadrul legal, procedurile disponibile, condițiile de eligibilitate, precum și avantajele și dezavantajele acestei soluții. Indiferent dacă ești în căutarea unei modalități de a-ți gestiona datoriile sau doar dorești să fii informat, acest articol îți va oferi informațiile esențiale de care ai nevoie.

Ce este conceptul de faliment personal

Falimentul personal, termen folosit în limbajul comun, dar cunoscut ca insolvența persoanei fizice în termeni juridici, este o procedură legală care îți permite să obții o redresare financiară atunci când nu mai poți să-ți plătești datoriile. Acest concept a fost introdus în România prin Legea nr. 151/2015, intrată în vigoare la 1 august 2017. Pentru a fi eligibil, trebuie să ai datorii de cel puțin 15 salarii minime pe economie. Procedura poate duce la suspendarea executărilor silite și oprirea acumulării de dobânzi și penalități.

Înainte de a lua în considerare falimentul personal, este important să explorezi alte opțiuni de gestionare a datoriilor. De exemplu, ai putea analiza posibilitatea unui credit de nevoi personale pentru consolidarea datoriilor existente sau o refinanțare a creditelor pentru condiții mai avantajoase. Aceste soluții pot oferi o cale mai puțin drastică de a-ți reorganiza finanțele și de a evita consecințele pe termen lung ale falimentului personal.

Cadrul legal al insolvenței persoanei fizice în România

Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice introduce pentru prima dată în România posibilitatea ca persoanele fizice să solicite intrarea într-o procedură legală de insolvență, similară cu falimentul în cazul firmelor. Aceasta oferă un mecanism de restructurare sau lichidare a datoriilor pentru debitorii de bună-credință, care nu mai pot face față obligațiilor financiare.

Legea definește starea de insolvență ca fiind situația în care o persoană fizică nu mai poate achita datoriile certe, lichide și exigibile, pe o perioadă de cel puțin 90 de zile.

Cele trei tipuri de proceduri de insolvență

Legea stabilește trei mecanisme diferite prin care o persoană fizică poate gestiona starea de insolvență:

1. Procedura pe bază de plan de rambursare a datoriilor
   – Disponibilă debitorilor cu venituri stabile. Presupune întocmirea unui plan de rambursare pe o perioadă de cel mult 5 ani (extensibil la 6 ani în anumite cazuri), aprobat de o comisie de insolvență. Este necesară obținerea acordului a cel puțin 55% din valoarea totală a creanțelor.

2. Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active
   – Se aplică celor care nu pot propune un plan de rambursare sau ale căror venituri nu permit o astfel de soluție. Aici, activele debitorului sunt lichidate pentru a acoperi datoriile, după care se poate obține o descărcare de datorii.

3. Procedura simplificată de insolvență
   – Este destinată persoanelor cu venituri foarte mici sau fără venituri, care nu dețin bunuri semnificative și nu au perspective de redresare economică. Se aplică pentru datorii de maximum 10 salarii minime pe economie.

Rolul și atribuțiile comisiilor de insolvență

Comisiile de insolvență pentru persoane fizice funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Acestea au rolul de a analiza cererile de insolvență, de a verifica documentele justificative, de a aviza sau respinge planurile de rambursare și de a supraveghea modul de desfășurare a procedurii. Practic, ele sunt interfața principală între debitor, creditori și sistemul juridic.

Deschiderea procedurii are multiple consecințe, dintre care cele mai importante sunt:

• Suspendarea executărilor silite – Odată ce procedura este deschisă, toate executările silite în derulare sunt suspendate.

• Limitări privind accesul la credit – Debitorii aflați în insolvență au restricții în privința contractării unor noi împrumuturi.

• Obligații de raportare – Debitorul trebuie să furnizeze informații periodice privind veniturile și cheltuielile, precum și să coopereze cu comisia sau instanța, după caz.

Soluții alternative la procedura de insolvență

Insolvența este o măsură extremă și, de regulă, ultima soluție. Înainte de a apela la această procedură, este indicat să explorezi opțiuni financiare mai flexibile:

• Linia de credit
  – Reprezintă o formă de împrumut flexibil, care îți permite să retragi fonduri doar atunci când ai nevoie, în limita unui plafon prestabilit. Dobânda pentru linia de credit se aplică doar sumelor utilizate, nu întregului plafon, ceea ce o face mai eficientă decât un credit standard.

• Credit cu garanție imobiliară

  – Un credit cu garanție imobiliară ar putea oferi o sumă mai mare la o dobândă mai avantajoasă, permițându-ți să-ți consolidezi datoriile existente. Această soluție poate fi mai puțin drastică decât falimentul personal și îți permite să păstrezi controlul asupra activelor tale.

• Refinanțarea datoriilor
  – Prin comasarea mai multor datorii într-un singur credit, poți obține o rată lunară mai mică și o perioadă de rambursare mai lungă.

• Negocierea directă cu creditorii
  – Mulți creditori sunt dispuși să renegocieze termenele de plată, ratele dobânzilor sau chiar să ofere perioade de grație pentru a evita intrarea în insolvență a debitorului.

• Creditul rapid

  – Un credit rapid ar putea fi o soluție temporară pentru a depăși o perioadă dificilă din punct de vedere financiar. Acest tip de împrumut poate oferi o infuzie rapidă de lichidități, permițându-ți să-ți acoperi datoriile urgente și să eviți intrarea în procedura de insolvență.

Condiții și criterii pentru declararea falimentului personal

Pentru ca o persoană fizică să poată beneficia legal de protecția oferită de procedura de insolvență, trebuie să îndeplinească în mod cumulativ condițiile de mai jos.

1. Domiciliul sau reședința în România

Pentru a fi eligibil, trebuie să fi avut domiciliul sau reședința obișnuită în România cu cel puțin 6 luni înainte de depunerea cererii.

Această condiție este menită să confirme jurisdicția legală a autorităților române în administrarea procedurii. Nu se aplică cetățenilor români care locuiesc permanent în străinătate.

2. Starea de insolvență (neplata datoriilor timp de peste 90 de zile)

Trebuie să te afli în imposibilitate de plată a datoriilor scadente, certe și exigibile, pe o perioadă de cel puțin 90 de zile.

Acest lucru înseamnă că nu este suficient doar să ai datorii, ci să demonstrezi că nu le poți achita din cauza lipsei resurselor financiare. Doar dificultățile temporare sau refuzul de plată nu echivalează cu insolvența.

3. Pragul minim al datoriei: 15 salarii minime pe economie

Valoarea totală a datoriilor scadente trebuie să fie cel puțin egală cu 15 salarii minime brute pe economie.

Dacă luăm ca referință salariul minim brut în 2025 (presupus la 3.300 lei), pragul minim este de 49.500 lei. Acest criteriu are rolul de a filtra cazurile ușor gestionabile prin alte mijloace financiare.

4. Lipsa unei perspective reale de redresare în următoarele 12 luni

Este necesar să se demonstreze că nu există o șansă rezonabilă de redresare financiară în termen de un an.

Aici sunt luate în considerare veniturile actuale și potențialele surse de venit, gradul de îndatorare, responsabilitățile familiale etc. Autoritățile vor analiza dacă, realist vorbind, îți poți reorganiza singur datoriile.

5. Bună-credință

Este esențial ca debitorul să dovedească faptul că nu a acumulat datoriile cu rea-credință, prin decizii iresponsabile sau în mod fraudulos.

Spre exemplu, nu este eligibilă o persoană care și-a mărit artificial datoriile știind că nu va putea să le plătească sau a contractat împrumuturi fără nicio intenție de rambursare.

Cine nu poate beneficia de procedura de insolvență

Chiar dacă o persoană îndeplinește toate condițiile de mai sus, legea prevede câteva categorii excluse de la aplicarea acestei proceduri:

1. Persoanele condamnate penal pentru infracțiuni economice

În special cei care au fost condamnați pentru evaziune fiscală, înșelăciune, delapidare, fals sau alte infracțiuni financiare.

Aceștia sunt considerați de rea-credință și nu pot beneficia de protecția legală oferită debitorilor onorabili.

2. Persoanele care au mai beneficiat de o procedură de insolvență în ultimii 5 ani

Dacă ai fost deja supus unei proceduri de insolvență finalizate sau aflate în derulare în ultimii 5 ani, nu ai dreptul să accesezi din nou procedura.

Scopul este de a preveni abuzul de legislație și repetarea comportamentelor iresponsabile.

3. Cei care ascund venituri sau bunuri în mod intenționat

Chiar dacă procedura este începută, aceasta poate fi respinsă sau anulată dacă se dovedește că debitorul a omis în mod deliberat să declare venituri, active sau datorii relevante.

Legea nr. 151/2015 oferă o soluție legală viabilă pentru persoanele fizice copleșite de datorii, dar impune condiții clare de eligibilitate, menite să protejeze doar debitorii de bună-credință. Dacă îndeplinești aceste criterii și ai o situație financiară care nu se poate redresa altfel, insolvența poate reprezenta o cale de relansare economică și socială, sub protecția legii.

Avantaje și dezavantaje pentru insolvența persoanei fizice

Procedura de insolvență a persoanei fizice este o măsură juridică complexă, care poate oferi un sprijin real în cazul supraîndatorării, dar vine și cu o serie de implicații importante asupra vieții financiare și sociale. De aceea, este esențial să înțelegi atât beneficiile, cât și riscurile implicate înainte de a lua o decizie.

Avantajele aduse de intrarea în procesul de faliment personal

Printre principalele avantaje ale acestei proceduri se numără suspendarea automată a executărilor silite individuale. Acest lucru înseamnă că, odată ce cererea de insolvență este admisă, orice acțiune a creditorilor pentru recuperarea datoriilor – popriri, sechestrări, executări – este blocată temporar.

În plus, pe durata procedurii nu se mai acumulează dobânzi, penalități sau comisioane aferente datoriilor deja existente, ceea ce poate opri deteriorarea suplimentară a situației financiare.

Debitorul beneficiază și de dreptul de a păstra un nivel de trai rezonabil pentru sine și familia sa, ceea ce presupune că i se vor permite cheltuieli decente pentru locuință, hrană, sănătate sau educație.

Un alt beneficiu major este șansa de redresare financiară, în special pentru cei care urmează procedura cu plan de rambursare. Iar în unele cazuri, dacă debitorul își respectă obligațiile, o parte din datoriile rămase pot fi șterse total sau parțial la finalul perioadei de insolvență.

Dezavantajele aduse de falimentul personal

Totuși, procedura nu este lipsită de dezavantaje. Accesul la credite va fi serios afectat, deoarece intrarea în insolvență se reflectă negativ în raportările către Biroul de Credit, afectând bonitatea persoanei pe termen lung.

Există și riscul pierderii unor bunuri personale, în special în cadrul procedurii de lichidare, unde activele pot fi vândute pentru acoperirea datoriilor.

Contractarea de noi împrumuturi este sever limitată, necesitând aprobarea comisiei sau instanței, ceea ce reduce flexibilitatea financiară a debitorului. În plus, veniturile și cheltuielile sunt monitorizate în mod constant de către un administrator al procedurii sau comisia de insolvență, care poate impune reguli suplimentare de disciplină financiară.

La toate acestea se adaugă și un posibil stigmat social, întrucât falimentul personal este perceput încă, în mod greșit, ca un eșec personal, chiar dacă în realitate poate fi o soluție responsabilă pentru ieșirea din impas.

Tendințe actuale în falimentul personal în România

În ultimii ani, România a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de persoane care apelează la procedura de faliment personal.

Principalele motive invocate de debitori pentru a solicita intrarea în insolvență sunt imposibilitatea de a face față cheltuielilor zilnice, incapacitatea de a plăti ratele la bănci, scăderea veniturilor sau pierderea locului de muncă, precum și creșterea costului vieții și a inflației.

În ciuda creșterii numărului de cazuri, specialiștii consideră că procedura de faliment personal rămâne încă insuficient utilizată în România, comparativ cu alte țări europene. Principalele bariere identificate sunt complexitatea procedurii, lipsa de informare a populației și stigmatul social asociat falimentului personal.

În concluzie, dacă te confrunți cu dificultăți financiare, este fundamental să explorezi toate opțiunile disponibile înainte de a lua în considerare falimentul personal. Consultă un specialist financiar pentru a evalua cea mai bună strategie pentru situația ta specifică. Amintește-ți că există întotdeauna soluții și că o gestionare responsabilă a finanțelor personale este cheia pentru un viitor financiar stabil.

Înainte de a lua o decizie finală, ia în considerare opțiunile de creditare disponibile, cum ar fi un credit rapid pentru nevoi urgente sau o linie de credit pentru o mai mare flexibilitate financiară. Aceste soluții pot oferi o alternativă viabilă la falimentul personal, permițându-ți să-ți reorganizezi finanțele fără a suporta consecințele pe termen lung ale insolvenței.